Revoluție sau lovitură de stat?

revolutie1989.jpg

Ca în orice an, în România, apare în luna decembrie simptomul Crăciunului și a Revoluției din 1989. Toți cei din mass media reiau aceleași subiecte care, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să se fi lămurit. Cred că în loc să dezbatem aceleași subiecte an de an doar pe rating, mai bine s-ar fi o zi națională în care să comemorăm victimele incidentelor din 1989.

Trebuie pentru început să facem înțeles faptul că incidentele din 1989 nu pot fi numite lovitura de stat, ci revoluție, deoarece definiția revoluției este aceea de schimbare totală a unui regim politic, ceea ce s-a întâmplat. România a trecut de la un regim totalitar, în care se punea accent pe cultul personalității, nu exista libertatea de exprimare din cauza securității, iar economia era planificată, totul fiind naționalizat. Astăzi, în schimb, regăsim un concept nou, ce nu poate exista în comunism, anume șomajul, avem parte de o libertate de exprimare, oricum ne-am exprima, o putem face, iar cel mai important lucru rămâne economia capitalistă, care deși are multe lacune în țara noastră, totuși este un benefiu enorm, doar prin simplul fapt că există proprietate privată. Totodată, față de anii de dinainte de 1989, în care exista un partid unic (PCR) iar alegerile își știau rezultatele chiar înainte de a începe, avem, dupa 1989, o democrație pluripartidistă în care s-au perindat mai multe partide (mai bune sau mai rele) la guvernare, ceea ce și dă contur democrației noastre.

Sărbători fericite!

 

Teamă de a conduce?

alina-gorghiu-contracte-similare-cu-dan-sova-309204

Au trecut deja doi ani de când mă înscriam cu multă speranță și încredere în stagiul de practică organizat de actualul președinte al noului PNL, Alina Gorghiu. Din păcate, acel stagiu de practică s-a dovedit a fi mai mult propagandă partidului și, în mare parte, doar distribuirea pliantelor prin zona 13 Septembrie din București. Sincer să fiu, la acel stagiu de practică, doamna președinte și-a făcut apariția doar de vreo 3 ori într-o lună, atunci fiind doar deputat. Oarecum îmi pare rău că o critic pentru că experiențele mai puțin plăcute te formează ca om în mare parte.

Revenind la prezent, zilele acestea a făcut o declarație care, pe mine personal, m-a surprins, cred, mai mult decât pe oricine, anume „Eu nu vreau să candidez la Primăria Generală. Cred că este o funcţie de foarte mare responsabilitate. Moştenirea e absolut înspăimântătoare la Primăria Generală, acolo trebuie pusă o bombă“. Din punctul meu de vedere, nu este o declarație prea bine formulată pentru președintele celui mai bine cotat (crede ea) partid din țară. Prin aceasta, a arătat doar o lipsa de responsabilitate pentru actul de a conduce o primărie râvnită, în principiu, de toate partidele minus PNL, contrat a ceea ce mi-a zis în urmă cu doi ani, anume „Suntem pregătiți să guvernăm!”.

Stimată Alina Gorghiu, un partid care nu-și propune să câștige orice fel de alegeri, nu se mai poate numi un partid, ci cu maximă indulgență un grup. Acesta e scopul partidelor: să intre în cursele electorale și să adune voturi (e o diferență dintre adunat și câștigat; voi scrie poate cu altă ocazie) astfel încât să obțină cât mai multe locuri în urma alegerilor. Cine ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru Primăria Generală? Biserica, un om luat la întâmplare sau un partid politic?

În încheiere, chiar dacă, în urma ultimelor evenimente, PNL-ul și-a pierdut orice urmă de credibilitate în ochii mei, acum și-a pierdut-o cu totul!

Alegeri în Arabia Saudită

>Many readers have concerns about women wearing veils. — Getty Images
Photo by Peter Macdiarmid/Getty Images

Poate e prea puțin interesant pentru cetățenii României, dar pentru Arabia Saudită e chiar un pas important în dezvoltarea unei democrații sănătoase.

Astăzi, în Arabia Saudită, au loc alegerile electorale la nivel local. Ceva ce pare obișnuit la prima vedere, ce nu iasă din monotonie. Însă aceste alegeri sunt cu totul aparte deoarece pentru prima dată în istoria acestei țări, 12 decembrie 2015, femeile pot alege cine să le reprezinte prin intermediul votului. De aceea am și căutat o poză pentru articol care să arate cum sunt femeile arabe în viața de zi cu zi îmbrăcate, ca să puteți înțelege importanța acestei zile.

Mai exact, pentru alegerile de astăzi, s-au înregistrat 978 de femei pentru a candida în aceste alegeri și 5938 de bărbați. Din păcate, în timpul campaniei electorale, din cauza religiei și a obiceiurilor de pe acele meleaguri, femeile au avut voie să vorbească doar din spatele unui zid sau să vorbească un bărbat în locul lor, care să le reprezinte. Totodată, pentru a vota, s-au înregistrat 130 de mii de femei, mai anunță oficialii din guvernul saudit. Nu sunt multe femei înscrise, dar eu cred că e un început bun, mai ales că la următoarele alegeri, prevăd că numărul acestora va crește considerabil.

_87174605_saudi_amalfaisal

 

București vs. România

12314015_10204852195174507_8840336697857106824_n

Cu siguranță știam cu toții că zona Bucureștiului e cea mai prosperă zonă din țara noastră. Probabil am știam și că salariile sunt puțin mai mari decât în restul României.

Această hartă a PIB-ului pe cap de locuitor reflectă anormalitatea din țara noastră cu care ne-am obișnuit ca fiind normal tot ceea ce se întâmplă. După cum vedem în imagine, Bucureștiul are un PIB pe cap de locuitor chiar mai mare cu 30% față de media europeană, ceea ce nu e rău până la urmă, nu? Însă dacă stăm sa privim restul țării, vom vedea că PIB-ul e mai mic în privincie, în medie, cu 50% mai mic decât această media europeană, cea mai bogată regiune fiind regiunea vest cu 59%. Ar trebui să fiu mândru că e regiunea unde am crescut. 🙂

Partea bună a lucrurilor e că e normal să fie o diferență de PIB între capitală și restul țării. Partea proastă a lucrurilor e că niciun al stat din Uniunea Europeană nu a înregistrat vreodată așa diferență enormă între capitală și restul țării.

Ce e și mai rău în treaba asta e că tot bucureștenii vor veni cu un aer de superioritate și cu moralitatea în mâini, vorbind despre oameni leneși și săraci, dar nu pun problema că salariile sunt mult mai mici față de salariile lor.

România – Stat polițienesc

12311174_10204843932727951_1467644727340589647_nAm avut și eu plăcerea să va distribuția banilor pe ministere pentru bugetul de anul viitor. Nu pot spune decât faptul că am fost indignat la cifrele pe care le-am văzut.

Era de așteptat, pe fondul anexării Crimeii și a conflictelor de la granița țării noastre, să avem o creștere a bugetului MApN. E normal să-ți asiguri atât securitatea ta ca stat, cât și a cetățenilor ce trăiesc în România. Pe lângă asta am auzit pentru prima dată că există în țara asta un minister pentru societatea informațională…am înțeles că e cu servicii de urmărire, ascultat telefoane and stuff like this, dar să crească bugetul cu 130%…mi se pare că statul cam vrea să ne urmărească cu orice preț, însă e bine că încă trăim cu gândul că suntem într-o țară liberă și că nu suntem urmăriți (doar exemplu cu aplicația Messenger de pe smartphones…în termenii și condițiile dezvoltatorului scrie clar că înregistrează toate conversațiile). Plus, să nu uităm de Ministerul de Interne, care beneficiază și el de o creștere cu 20%, ajungând la 11 miliarde de lei.

Pe lângă toate acestea, în Paris, în perioada aceasta, este organizată o conferință mondială cu privire la protecția mediului și la cum ar putea țările participante (printre care și România) să reducă poluarea. Amu’ numa’ binie c-o venit Cioloș cu pretinii săi la guvernare și a tăiat 65% din fondul prevăzut pentru Ministerul Mediului, doar sunt mai importante informațiile decât defrisările pădurilor în țara noastră.

Ce este cel mai trist în acest buget este fondul prevăzut pentru Ministerul Sănătății și cel al Ministerului Educației, care au crescut cu 10, respectiv 11%, doar așa, de ochii lumii. Nu ai cum într-o țară europeană cu pretenții de țară dezvoltată să aloci mai mulți bani la MApN decât acestor două ministere pentru că uite așa generațiile ce vin din urmă nu vor mai fi la fel de bine pregătite, iar cei care au acum probleme de sănătate vor muri încet, dar sigur, în lipsa materialelor necesare în spitale.

Mai are rost să scriu concluziile?

 

Reformă electorală?

04-ciolos-agerpres-8090140-465x390

Din toate domeniile auzim că se vrea reformă, ba în educație, ba în învățământ, dar există un domeniu care nu a fost atât de mult dezbătut pe cât m-aș fi așteptat eu, anume sistemul electoral și reformarea acestuia.

Știm cu toții că ultima modificare a sistemului electorale datează încă de pe vremea USL-ului (alianța dintre PSD și PNL), care avea ca și câștigate alegerile electorale, la scoruri impresionante, încă dinainte să înceapă. Modificarea, ce e actuală până în prezent, constă în alegerea primarilor și a consiliilor județene într-un singur tur de scrutin, fapt ce, în actuala componență de partide, nu ajută pe nimeni, existând cele două partide PSD și noul PNL (fuziunea dintre PNL și PDL) care stau umăr la umăr în toate sondajele, ambele având între 30 și 35% din electorat. Prin aceasta, pe lângă faptul că partidele nou formate (minim 3 membri) nu ar avea nicio șansă, primarii și consilierii județeni nu ar asigura o bună reprezentativitate a cetățenilor din localități, respectiv județe.

De altfel, atât Constituția României, cât și codul bunelor practici electorale scris de către Comisia de la Veneția, permit schimbarea sistemului electoral, chiar dacă este mai puțin de un an până la alegeri, deoarece nu este interzisă îmbunătățirea drepturilor electorale ale cetățenilor.

Astfel, o adevărată reformă electorală, pentru mine, ar însemna alegerea primarilor și a consiliilor județene în două tururi de scrutin pentru că ar putea da o șansă partidelor mici, abia înființate, și ar crește într-un mod clar reprezentativitatea cetățenilor și a intereselor acestora. Totodată, aș propune și un prag de 50% prezență în secțiile de vot din rândurile cetățenilor pentru a putea avea un efect mai mare aceste schimbări.