Votul prin corespondență

Salve a tutti,

În acest articol aș vrea să explic puțin cum stă treaba cu votul prin corespondență, un subiect foarte mult dezbătut de politicienii încurajați de mass-media pentru a obține can-can-ul ce le produce rating de nimic, fiindcă trebuie să fim conștienți că diaspora la alegerile prezidențiale din toamna trecută s-a prezentat la vot doar în proporție de 10%, în condițiile în care la penultimele alegeri au fost doar 3%. E normal să nu preconizezi o așa creștere (de trei ori mai mare) și sa fii luat prin surprindere, deși vorbim de niște cifre absurde…3% prezența la vot?

În primul rând, mulți cetățeni români, atât din diaspora, cât și din țară, cred cu tărie că votul prin corespondență e un fel de declarație pe care o trimiți prin poștă ambasadei, consulatului sau unde trebuie ea sa fie trimisă (mulți părereologi nu știu destinația exactă). Nimic mai fals! Înainte de toate trebuie să existe o serie de proceduri, pe principiul organizării alegerilor în Franța, adică pentru a avea un vot prin corespondență, trebuie, în principiu, să știi tu ca stat exact câte plicuri trebuie sa trimiti. Pentru asta, ca și în cazul cetățenilor Franței raportându-ne strict la granițele hexagonului pentru că ei nu au dreptul să voteze în altă parte decât la secția de care aparțin, este necesar să știi câți cetățeni ai în diaspora pentru a face numărul exact de „scrisori” pentru a evita în primul rând frauda, iar în al doilea rând risipa de bani (deși poate nu este o avere pentru un stat, dar în timp se poate aduna o sumă generoasă chiar și pentru un stat).

Ok, bun! Facem numărul exact de scrisori, pur și simplu ghicim numărul, dar unde le trimitem. Pentru asta, eu cred că ar fi mai benefic ca fiecare cetățean român din diaspora, care dorește să voteze, să meargă la ambasadă/consulatul cel mai apropiat și să depună o cerere cu date ca unde stă în țara respectivă (oraș, stradă, număr…) împreună cu datele sale personale pentru a fi trecut în baza de date. O parte bună a acestui aspect este că vom ști cu exactitate câți români se află înafara țării. Partea și mai bună este că s-ar mai dezvolta puțin sentimentul de responsabilitate, adică dacă nu depui acea cerere, ghinion, nu mai primești acel plic cu hârtia pe care votezi.

Făcând o paralelă a votului prin corespondență cu organizarea alegerilor în Franța, treaba asta e mult mai permisivă în cazul României. Francezul, dacă se mută din Paris în Marseille, trebuie să depună acea cerere din nou. Acesta va primi un fel de carte de alegător (cel mai banal carton, identic cu cel al pachetelor de țigări) pe care îi este scris secția unde are voie să voteze, alături de numărul de ordine (pe lângă nume și domiciliu). Acest număr de ordine va oșcila întotdeauna căci oamenii mai mor, dar la fiecare alegeri se trimite cartea de alegător actualizată cu numărul de ordine. Cea mai frumoasă parte în cazul Franței este că dacă nu ești în orașul tău ca să votezi, NU votezi. Nu există voturi pe la ambasade sau prin alte orașe ale Franței că ești în tranzit. Motivul? De ce să stimulezi frauda cu autocare electorale? E adevărat că francezii pun mult mai mult preț pe vot decât noi, un exemplu ar fi că în primării sunt tot felul de afișe cu sloganuri gen „Faci la anul 18 ani? Înscrie-te pe lista electorală”.

Mai avem mult până vom mai ridica și noi ochii pe la alții să vedem posibile soluții.

Până atunci, numai bine!

Paul

Anunțuri