Vietnamezii, piața muncii și România

Am citit în acest articol ieri cum că marile companii din județul Bistrița-Năsăud au început să aducă vietnamezi ca și angajați din cauza lipsei forței de muncă și din cauză că deh… noi românii suntem răi pentru că cerem la angajare salarii nesimțite ca să putem avea o viață decentă și cu mai puține griji zi de zi (un salariu mai mare nu rezolvă toate grijile de zi cu zi, dar o parte din ele da).

Toate acestea au dus la foarte multe stereotipuri de o parte și de alta a baricadei, toate venind desigur din articolul de mai sus. De pildă, românii ar fi leneși și nu vor să muncească, în timp ce vietnamezii sunt „mai disciplinați, nu sunt pretențioși și au un cult al muncii mult mai bine dezvoltat”.

Eu personal sunt de acord cu aducerea imigranților care să muncească la noi în țară pentru că așa se mai ameliorează nevoia acută de angajați pentru a ocupa posturile libere, dar și pentru faptul că la fel am fost și suntem și noi în țările din vestul Europei. Să nu credeți că noi am fi plătiți prin Spania, Italia și alte state cu mai mult de salariul minim pe enomie în 80% din cazuri sau cu salariul cât să îți permiți sa trăiești normal, fără a avea parte de lux.

Însă, noi avem o lege a muncitorilor extracomunitari ce nu le permite încă angajaților să îi plătească cu salariul minim, dar o dată schimbată, vietnamezii pot deveni o sursă bună de forță de muncă pentru economia noastră. Și prevăd de asemenea că în câțiva ani toate posturile disponibile la care nu vom dori noi românii să ne angajam vor fi ocupate de imigranți, ceea ce mă face să cred că vom deveni o țară ca în vest din punctul ăsta de vedere, doar nu s-ar angaja un neamț la cules de castraveți/căpșuni sau alte legume/fructe în care trebuie sa depună mult efort, ci doar în cadrul acelei firme pe poziție de conducere.

Și sunt de acord ca românii să nu ocupe/accepte poziții cu salarii mizere pentru că așa îi va face pe angajatori sa ridice salariile (dacă oferta nu corespunde cu cererea din piața locurilor de muncă). Doar să ne gândim la salariul minim pe economie, care cred ca ajunge pe la 1200 de lei net și un muncitor din mediul rural care trebuie să facă zilnic naveta la oraș. Prețul biletului de transport ajunge și la 20 de lei dus-întors, iar într-o luna poate ajunge la 400 de lei dedicați doar transportului, ei rămânând cu 800 plus restul cheltuielilor, o apă, un sandwich. Ori în condițiile astea, normal că oamenii preferă să rămână la ajutorul social pentru că e mai convenabil și pentru că angajându-se, nu vor putea oricum să-și depășească condiția cu 200-300 de lei în plus în fiecare lună.

Parcă și vad cum vor apărea prin toată mass-media, după ce se va schimba legea angajaților extracomunitari ce le va permite angajatorilor să-i angajeze pe salariul minim, idioțenii de genul „lipsa angajaților îi obligă pe patroni să aducă muncitori din Vietnam pentru că sunt oameni harnici și nu sunt pretențioși” ca și „românii sunt leneși și nu vor să se angajeze”. Normal că nu mai vor pe salariul minim sa lucreze.

Studenții și piața muncii

Salutare,

Nu am mai scris de ceva timp pe aici, însă, între timp, am reușit cu puțin noroc să mă mut din București și să ajung în Sibiu. De aceea, vreau să scriu despre studenții din piața muncii, dat fiind faptul că am avut ocazia să văd realitatea din 3 orașe ale țării (București, Sibiu și Petroșani).

Cred că de când eram eu prin școala generală, se tot vehicula faptul că la școală, cât și la facultate, programele școlare se axează mult prea mult pe partea teoretică, fiind prea puțină practică, de aici și ideea tuturor studenților, tuturor cetățenilor în general, că orice ai face la școală, orice facultate ai urma, oricum niciun angajator nu te va angaja pentru că nu ai experiență. De aceea, mulți studenți aleg să facă internship-uri și să lucreze pe salariul minim full-time tocmai pentru a acumula această experiență, fiind astfel un rău necesar. Însă, din păcate, cum trăim într-o țară în care nu este pus pe primul plan cetățeanul, mulți angajatori profită de acest aspect și aduc în mass-media discursul lipsei de experiență doar pentru a face un profit mai mare de pe urma lor: forță de muncă cu studii superioare, însă plătite în cel mai fericit caz cu salariul unui muncitor necalificat (cel mai fericit caz, poate fi și internship neplătit), deci e ieftin, inepuizabil si dispensabil, deoarece sunt mulți studenți care își caută astfel de posturi, oricine ar pleca, există alți 20-30 de studenți ce îi pot lua locul.

Din păcate, și eu am fost un astfel de caz și am lucrat ca și casier la Carrefour pentru 3 luni. Condiții de muncă jalnice, vestiare din care se fură și până și salariile nici măcar pe card nu se puteau da (vorbim de anul 2014), trebuie să traversezi un București întreg pentru a putea să-ți încasezi salariul.

Soluția pentru această problemă, ar fi realizarea unor evenimente în fiecare oraș universitar pentru a putea aduce la cunoștința tuturor studenților și elevilor această profitorie a angajatorilor pentru că dacă nimeni nu ar mai merge la internship-uri și la salarii minime pe economie full-time ca și oameni calificați în piața muncii, angajatorii nu vor mai avea ce face decât să crească salariile, să ofere contracte de muncă, plus, de ce nu, forme de protecție socială. Acum cu siguranță va exista și întrebarea cine ar trebui să realizeze aceste evenimente: cine se ocupă de forțele de muncă din România? Simplu: AJOFM din fiecare județ.

 

Programul PSD – scurtă analiză

Așa cum am spus în articolul anterior, voi realiza o scurtă analiză și asupra programului de guvernare al celor de la PSD. Trebuie să menționez încă de la început că unele obiective, mai ales pe partea economică (fiind de altfel și cea mai dezvoltată ramură a acestui program), sunt aberante și fără niciun argument sau acoperire din punct de vedere financiar pentru a nu intra în deficit mai mult de -3%. Nici aceste -3% nu sunt tocmai convenabile, având în vedere faptul că economia noastră e preponderent bazată pe consum și nu pe producție, cum ar fi normal, iar în cazul unei stagnări economice sau, mai rău, a unei noi crize financiare, putem retrăi acele momente în care salariile și pensiile vor scădea cu -25%, alte disponibilizări și lista poate continua.

Pentru început, ar trebui să ne uităm la partea de impozitare propusă de PSD. Pe partea de impozitare a salariilor, PSD propune o impozitare progresivă, ceea ce este în regulă pentru un partid de stânga, însă este o problemă majoră faptul că această impozitare e propusă în doar două nivele 0%, respectiv 10%. Faptul că, de exemplu, la un salariu minim pe economie, impozitul pe salariu este 0%, nu este neapărat un lucru rău, atâta timp cât angajatorul este descurajat să plătească un angajat cu salariul minim. Din punctul meu de vedere, ar trebui găsit un echilibru între impozitele plătite de angajator și cele plătite de angajat, pentru că dacă se dorește ca nivelul de trai să crească, automat statul ar trebui să ofere un suport prin reducerea taxelor plătite de angajator dacă oferă salariul mediu pe economie, dar în același timp, impozitul plătit de anagajat sa fie mai puțin mai mare, astfel încât să rămână cu mai mult decât dacă ar fi avut salariul minim. Mai mult, impozitul de 10% e o aberație din faptul că s-ar plăti o sumă infimă statului, în contextul în care statul e incapabil să colecteze taxele care i se cuvin. Tot legat de partea cu impozitele, mi s-ar părea normal să nu existe neapărat o categorie specială care să nu plătească impozite, cum ar fi medicii. Aceștia ar trebui să fie plătiți mai mult, în niciun caz să plătească mai puțin taxe sau chiar deloc.

De asemenea, în programul PSD sunt propuse și câteva obiective pe partea de mediu. Nu știu dacă sunt doar niște obiective strict pentru a atrage votanți, datorită populației nemulțumită din cauza defrișărilor ilegale, sau chiar este serios, însă PSD își propune, într-o eventuală guvernare de 4 ani de zile, împădurirea a 50 de mii de hectare. Poate sunt eu paranoia, însă e doar de aproximativ 3 ori mai mare această suprafață decât Grădina Cișmigiu din București, ori în 4 ani mi se pare destul de puțin. De asemenea, nici costul nu mi se pare în regulă, vorbim de 5800 de euro pe hectar, bani cu care, din punctul meu de vedere, s-ar putea împăduri cel puțin 2 hectare, nu doar unul singur. În schimb, ceea ce nu este prevăzut pe partea de mediu, este un obiectiv prin care să se stopeze defrișările ilegale și de conservare a pădurilor, ceea ce mi se pare hilar pentru că îți propui împădurirea zonelor afectate de defrișări, dar nu-ți propui și stoparea acestora pentru a înlesni, în timp, costul împăduririlor.

Iar ca ultim punct legat de programul PSD în acest articol este chiar elementul central al programului, acela de a crea un fond suveran de dezvoltare și investiții, care, din punctul meu de vedere, nu se potrivește deloc României pentru că un asemenea fond este folosit în condițiile unor excedente bugetare regulate care provin din resurse temporare, cum ar fi Norvegia care deține resurse limitate de petrol, și acest fond e folosit pentru acele momente când resursele dispar (de aceea sunt temporare) pentru a putea susține economia încă o perioadă de timp pentru a se putea găsi soluții viabile. În termeni mai uzuali, e ca și cum ai câștiga la loto și o parte din banii câștigați i-ai investi în ceva care să-ți genereze un venit stabil și sigur pe o perioadă îndelungată de timp, ori, din punctul acesta de vedere, România nu a câștigat încă la loto, probabil că nici nu o va face.

Ca și concluzie, programul PSD se contrazice din multe puncte de vedere pentru că nu poți să creezi un fond suveran de dezvoltare și investiții bazat pe excedente bugetare în condițiile în care tu dorești un deficit bugetar de -3%. Deși în România încă nu s-a ajuns la un asemenea nivel în care să fie analizate mai mult obiectivele din cadrul programului de guvernare decât can-canurile ieftine ale politicienilor, consider că prin acest program, PSD-ul nu va putea să câștige sub nicio formă votul meu.

Programul USR -scurtă analiză

Am primit în seara aceasta, când ieșeam de la metrou, un pliant progandă pentru a vota USR la alegerile din decembrie, în care se aflau și câteva idei principale pe care vor să le pună în practică după aceste alegeri, dacă vor obține o majoritate parlamentară cu care să formeze noul guvern al României. Dat fiind faptul că nu am o preferință pentru vreun partid politic din România, ci doar din punct de vedere ideologic, am decis să-l accept pentru a vedea dacă sunt convins sau nu de ideile promovate.

Vreau să încep această scurtă analiză prin propunerea de reducere a numărului de parlamentari la 300, pusă acolo pe pliant fără nici un fel de argument de susținere a acestei idei. Probabil a fost prima idee care a făcut ca USR-ul să piardă votul unui cetățean indecis ca mine pentru că, într-o democrație, unul din elementele principale îl constituie reprezentativitatea. Cum ar putea un singur om să reprezinte peste 600 de mii de cetățeni? Băieți, unul din primele lucruri pe care le-am învățat la facultate e că o democrație costă, în sensul că cu cât numărul de parlamentari e mai mare (nici exagerat de mare), cu atât cetățenii sunt mai bine reprezentați în Parlament deoarece fiecărui parlamentar îi va reveni un număr mai mic de cetățeni pe care trebuie să-i reprezinte cum știe el mai bine.

De asemenea, un lucru benefic în ceea ce privește programul USR este alocarea a 6% din PIB pentru învățământ. Sunt total de acord cu această măsură, chiar e necesar să fie îmbunătățit accesul la educație, dar mai ales calitatea educației primite. Mai mult, înființarea școlilor profesionale este un punct important în sistemul de educație, însă ar trebui în același timp să fie și promovate aceste școli din cauza temerii românilor pentru acest tip de școli și obsesiva idee cu „a face” facultate. Sunt exemple de state (Germania) în care cetățenii preferă de multe ori școlile profesionale în detrimentul facultăților. O aberație totală, din punctul meu de vedere, privind schimbările din sistemul de educație o reprezintă „programa școlară axată pe practică, nu doar pe teorie”, doar din simplul fapt că dacă s-ar produce asemenea schimbare, efectul nu va fi de moment, ci în timp, ori USR-ul nu poate aștepta minim 10 ani pentru a vedea rezultatele unei reforme care nu se poate face peste noapte. De asemenea, în cadrul școlilor profesionale, da, este necesară o îmbinare a lucrului practic cu teoria, însă nu putem vorbi la fel de liceele teoretice, unde ar trebui să fie axată teoria mai mult pe teorie decât pe practică pentru a putea pregăti elevii pentru mediul universitar. De aici, ar trebui și făcută o diferență între profilele liceelor, anume dacă faci un liceu tehnologic, sa nu ai posibilitatea de a intra la o facultate și invers, dacă ai terminat un liceu teoretic să nu ai posibilitatea înscrierii la o școală profesională.

Ar fi mai multe de spus, însă mai e destul timp până la alegeri. Voi reveni zilele următoare cu o analiză asupra programului de guvernare al PSD-ului.

Biserica, statul sau cum nu sunt separate acestea

Mda…Deși nu sunt cetățean al Republicii Moldova, chiar sunt interesat și încerc pe cât posibil să urmăresc aceste alegeri prezidențiale care se desfășoară acum peste Prut, mai ales că acum e ”lupta” decisivă dintre Igor Dodon și Maia Sandu.

Am remarcat cu stupoare faptul că orice se întâmplă în România, la câțiva ani distanță se petrece și în Moldova, anume faptul că biserica ortodoxă se implică activ în alegerile prezidențiale, deși ar trebui să rămână neutră, lăsând totul la voia cetățenilor. Remarc cu stupoare faptul că deși personajele sunt altele, totuși acțiunile sunt identice. Nu știu câți își amintesc că și biserica ortodoxă din România s-a implicat în turul 2 al ultimelor alegeri prezidențiale, dintre Ponta și Iohannis. Vă mai amintiți cum eram îndemnați de marii prelați ai bisericii să votăm patriotul român, dar în special ortodoxul român și să nu dăm crezare „străinului” ce candidează pentru locul de la Cotroceni? Asemănător se întâmplă și în Republica Moldova, unde prea fericiții îndeamnă lumea prin conferințe de presă să-l voteze pe Igor Dodon, un mare patriot și un ortodox desăvârșit, aruncând în același timp cu noroi, fără a avea niciun argument pertinent, în Maia Sandu, acuzând-o că a furat miliardul din bancă, acuzând-o de faptul că nu e ortodoxă și mai rău că ar fi sterpă.

Nu pot întelege ce implicații are religia în alegerea unui președinte de stat, mai ales că Moldova nu are nevoie în acest moment de can-can ieftin, ci de niște idei bine puse la punct care pot fi aplicate pentru a putea ridica nivelul de trai și calitatea vieții. În același timp, nu mi se pare democratic. Unde este separarea statului de biserică? Mai ales în alegeri, când cetățenii țării ar trebui sa voteze fără a fi influențați din exterior. Din punctul meu de vedere, biserica ar trebui să stea în banca ei cu sfinții, cu predici, cu crendința, cu chestii de genul acesta, fără a avea implicații în politică pentru că, din această cauză, nici România, dar nici Moldova, nu au un progres de dezvoltare mai alert, stagnând din cauza mentalităților ce sunt demne de Evul Mediu. Mai mult, nu contează nici etnia, nici religia, sexul sau orientarea sexuală atâta timp cât persoana respectivă are idei coerente ce pot fi aplicabile pe termen scurt, mediu și lung.

Și mi se pare foarte trist faptul că nimeni nu spune nimic în privința asta. Înafară unor sloganuri și a veșnicei expresii „Trebuie să scoatem țara din impas”, nu am văzut nimic concret, cu date, cu cifre, cu un plan de aplicabilitate. În schimb, am remarcat prezent clivajul care a persistat în ultimii ani, anume clivajul UE-Uniunea Vamală și, din nefericire, acesta și împarte Moldova în două tabere.

Sper, în final, ca moldovenii să aleagă cu înțelepciune, fără a fi influențați și sper că va fi un număr mare de alegători prezenți la urne că, oricum n-ar fi, există viață și după alegeri.

Iarna nu-i ca vara, iar stânga nu-i ca dreapta, Victore!

După cum vedem în zilele acestea, toţi acoliţii lui Victor Ponta au început marea migraţie către PRU din PSD, urmând ca şi el să facă acelşi pas. Această mişcare, trebuie să stabilim de la bun început, pe lângă faptul că nu are sens, deoarece nu poţi peste noapte să fii social democrat, iar dimineaţa să te trezeşti în extrema dreapta, este una bazată pe oportunismul ieftin de care dau dovadă politicienii de pe scena politică românească. Să-ţi fie ruşine, Viorele!

De altfel, trebuie remarcat şi faptul că Viorel Ponta a dat o mare lovitură PSD-ului deoarece el a fost cel mai emblematic şi mai de succes produs al partidului, de altfel şi cel mai tânăr prim ministru care, în ciuda plagiatului, se bucură de o popularitate foarte ridicată. Aceasta lovitură, trebuie spus, e şi din cauza confuziei doctrinare pe care o au social democraţii de câţiva ani.

Îmi pare sincer rău pentru miile de membri PSD, în special tineri, care au crezut în valorile acestui partid şi au investit multă energie şi timp în PSD. Au fost în mod nemeritat şi ireparabil păcăliţi. De altfel, cam toate partidele reuşesc să păcălească tinerii pentru a depunde mult efort pentru binele lor, însă când vine vorba de răsplata acestora, tinerii se lovesc mai mereu de interesele altora. M-aş oferi eu ca exemplu în această problemă. 🙂 Am fost membru PNL timp de 5 ani, ani în care mi-am oferit timpul meu liber în scopurile bune ale partidului, însă l-am oferit fără a avea niciun beneficiu.

În concluzie, nu pot să spun decât: Să-ţi fie ruşine, Viorele!

 

TVR sau mizeria publică

Cu ocazia acestui Eurovision, m-am simțit dator să scriu un articol pentru că nu e normal ceea ce se întâmplă. Și zic că nu este normal pentru că totul este privit cu un dublu standard, guvernul dorind să găsească o modalitate de a plăti acea datorie de 10 milioane de euro, iar oamenii din diverse zone ale țării mor sau vor muri de foame că nu vor mai avea un loc de muncă (nu vorbim despre asistații sociali, ci despre oameni care chiar vor să muncească). Voi încerca să fac o paralelă între TVR și CEH (Complexul Energetic Hunedoara), care chiar dacă aparent nu au legătură, sunt fix aceeași chestie, doar privite cu dublu standard.

Se tot aude prin presă și prin popor că se vrea și închiderea minei Lupeni că nu e eficientă și că reprezintă o gaură neagră la bugetul de stat. Ok! De acord până în punctul în care mina Lupeni reprezintă un punct istoric important cu greva din 1929, dar este și un simbol al dizidenței comuniste din 1977, când Ceaușescu a fost închis în mină. Probabil mi se zice acum că sunt sentimental și că acele momente au trecut, iar acum suntem în capitalism unde dacă ești profitabil, poate rămâi, iar dacă nu ești, nu ai de ce să rămâi. Dar stai puțin…uitându-mă peste datoriile către stat, TVR are peste 100 de milioane de euro datorie, în timp ce Complexul Energetic Hunedoara aproape 70 de milioane.

Nu mi se pare normal ca celui cu datorii mai mari să-i dai 10 milioane de euro să-și plătească datoria către Eurovision, care, să recunoaștem, e un concurs discutabil privind câștigătorii, iar pe cei cu datorii mai mici, decizi să începi procedura de închidere. Sunt convins că cu 10 milioane de euro s-ar putea îmbunătații într-o oarecare măsură condițiile și profitabilitatea minei Lupeni, oraș care e monoindustrial. Ce se va întâmpla după?

Un alt exemplu ar mai fi Electrocentrale București, ce are datorii de aproape 210 milioane de euro și are aceeași utilitate: produce energie electrică și căldură pentru cetățeni. Ea de ce nu se închide? Pentru că e București și cum pot rămâne bieții bucureșteni fără căldură. Dar cum pot rămâne bieții mineri și fără căldură și fără loc de muncă? Și-a pus cineva întrebarea asta?

Totul este văzut cu dublu standard…

Legea împotriva fumatului

A fost multă vâlvă pe seama acestui subiect și încă mai este datorită faptului că de azi, 16 martie, a intrat în vigoare o lege cel puțin controversată. Toată lumea și-a expus părerile referitor la această lege, devenind părereologi cu diplomă.

Din punctul meu de vedere, ca orice lege, are și efecte bune, dar și efecte rele. Probabil cel mai bun efect pe care l-ar putea avea este faptul că încearcă să protejeze minorii, care merg în orice local, de fumul excesiv de țigară. Se știe faptul că fumatul pasiv este mai nociv, dar mulți fumători își zic „Păi să meargă în alt local!”, dar acum vine întrebarea mea „Care local?” că toate sunt la fel…mult fum de țigară, iar minorii sau, mai bine zis, nefumătorii, nu sunt obligați să inhaleze fumul de țigară. Nu mai vorbim de faptul că dacă te duci într-un local, când ajungi acasă, hainele put ca și cum ai fi fost într-o afumătoare.

Pe de altă parte, cred că în același timp legea îi discreminează pe fumătorii din România pentru simplul fapt că nu include și o alternativă, decât ieșitul la ușa localului. Acum este absurd, doar nu-i spui interlocutorului „Așteaptă-mă 5 minute, merg să fumez!”. Spun că e o discriminare pentru că, din punctul meu de vedere, ar trebui să existe și localuri sau un mic spațiu, din interiorul unuia, destinat fumătorilor, care să fie aerisit și să nu aducă ‘prejudicii’ aerului din spațiul nefumătorilor. E drept, am mai văzut așa ceva, în erau doar diferențe de mese, unele mai în colț, care tot au lângă ele mese de nefumători.

Per total, cred că e o lege destul de bună, însă ne va trebui mai mult timp să ne obișnuim cu ideea de a nu mai fuma în interiorul spațiilor publice, însă nu cred că ar strica dacă s-ar încerca îmbunătățirea acesteia prin niște reguli pentru ca un local să poată face și un spațiu dedicat fumătorilor. Ahhh….cred că e legea potrivită pentru a ne lăsa de fumat.

S-a trezit PNL?

Nu am mai scris de aproximativ 3 săptămâni, dar chiar simțeam nevoia de o aface, însă din lipsa subiectelor interesante, am zis să o las baltă.

Astăzi, s-a întâmplat minunea: PNL s-a trezit cerându-i premierului Dacian Cioloș o ordonanță de urgență privind modificarea legii electorale. Această modificare constă în alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Trebuie totuși menționat faptul că decizia alegerii primarilor într-un singur tur de scrutin a fost luată în timpul guvernării PDL, un PDL care astăzi se regăsește, în cea mai mare parte, în actualul PNL care propune schimbarea.

Pe de o parte, este un lucru negativ pentru că această măsură va ajuta PNL-ul în actualul context. Pe de altă parte însă, va avea beneficii pe termen mediu și lung, asta, bineînțeles, dacă nu va mai suferi modificări în viitor. Spun asta pentru că această modificare va avea ca efect o revitalizare a democrației la nivelul local din România și, probabil, nu se va mai da bătălia între cine dă mai multă făină, zahăr sau chiar și găleți.

În final vreau să subliniez faptul că deși acum doar PNL va fi în avantaj, sper că pe termen lung să nu mai fie modificată legea și avem o democrație la nivel local în adevăratul sens al cuvântului.

 

 

Revoluție sau lovitură de stat?

Ca în orice an, în România, apare în luna decembrie simptomul Crăciunului și a Revoluției din 1989. Toți cei din mass media reiau aceleași subiecte care, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să se fi lămurit. Cred că în loc să dezbatem aceleași subiecte an de an doar pe rating, mai bine s-ar fi o zi națională în care să comemorăm victimele incidentelor din 1989.

Trebuie pentru început să facem înțeles faptul că incidentele din 1989 nu pot fi numite lovitura de stat, ci revoluție, deoarece definiția revoluției este aceea de schimbare totală a unui regim politic, ceea ce s-a întâmplat. România a trecut de la un regim totalitar, în care se punea accent pe cultul personalității, nu exista libertatea de exprimare din cauza securității, iar economia era planificată, totul fiind naționalizat. Astăzi, în schimb, regăsim un concept nou, ce nu poate exista în comunism, anume șomajul, avem parte de o libertate de exprimare, oricum ne-am exprima, o putem face, iar cel mai important lucru rămâne economia capitalistă, care deși are multe lacune în țara noastră, totuși este un benefiu enorm, doar prin simplul fapt că există proprietate privată. Totodată, față de anii de dinainte de 1989, în care exista un partid unic (PCR) iar alegerile își știau rezultatele chiar înainte de a începe, avem, dupa 1989, o democrație pluripartidistă în care s-au perindat mai multe partide (mai bune sau mai rele) la guvernare, ceea ce și dă contur democrației noastre.

Sărbători fericite!