Am citit în acest articol ieri cum că marile companii din județul Bistrița-Năsăud au început să aducă vietnamezi ca și angajați din cauza lipsei forței de muncă și din cauză că deh… noi românii suntem răi pentru că cerem la angajare salarii nesimțite ca să putem avea o viață decentă și cu mai puține griji zi de zi (un salariu mai mare nu rezolvă toate grijile de zi cu zi, dar o parte din ele da).
Toate acestea au dus la foarte multe stereotipuri de o parte și de alta a baricadei, toate venind desigur din articolul de mai sus. De pildă, românii ar fi leneși și nu vor să muncească, în timp ce vietnamezii sunt „mai disciplinați, nu sunt pretențioși și au un cult al muncii mult mai bine dezvoltat”.
Eu personal sunt de acord cu aducerea imigranților care să muncească la noi în țară pentru că așa se mai ameliorează nevoia acută de angajați pentru a ocupa posturile libere, dar și pentru faptul că la fel am fost și suntem și noi în țările din vestul Europei. Să nu credeți că noi am fi plătiți prin Spania, Italia și alte state cu mai mult de salariul minim pe enomie în 80% din cazuri sau cu salariul cât să îți permiți sa trăiești normal, fără a avea parte de lux.
Însă, noi avem o lege a muncitorilor extracomunitari ce nu le permite încă angajaților să îi plătească cu salariul minim, dar o dată schimbată, vietnamezii pot deveni o sursă bună de forță de muncă pentru economia noastră. Și prevăd de asemenea că în câțiva ani toate posturile disponibile la care nu vom dori noi românii să ne angajam vor fi ocupate de imigranți, ceea ce mă face să cred că vom deveni o țară ca în vest din punctul ăsta de vedere, doar nu s-ar angaja un neamț la cules de castraveți/căpșuni sau alte legume/fructe în care trebuie sa depună mult efort, ci doar în cadrul acelei firme pe poziție de conducere.
Și sunt de acord ca românii să nu ocupe/accepte poziții cu salarii mizere pentru că așa îi va face pe angajatori sa ridice salariile (dacă oferta nu corespunde cu cererea din piața locurilor de muncă). Doar să ne gândim la salariul minim pe economie, care cred ca ajunge pe la 1200 de lei net și un muncitor din mediul rural care trebuie să facă zilnic naveta la oraș. Prețul biletului de transport ajunge și la 20 de lei dus-întors, iar într-o luna poate ajunge la 400 de lei dedicați doar transportului, ei rămânând cu 800 plus restul cheltuielilor, o apă, un sandwich. Ori în condițiile astea, normal că oamenii preferă să rămână la ajutorul social pentru că e mai convenabil și pentru că angajându-se, nu vor putea oricum să-și depășească condiția cu 200-300 de lei în plus în fiecare lună.
Parcă și vad cum vor apărea prin toată mass-media, după ce se va schimba legea angajaților extracomunitari ce le va permite angajatorilor să-i angajeze pe salariul minim, idioțenii de genul „lipsa angajaților îi obligă pe patroni să aducă muncitori din Vietnam pentru că sunt oameni harnici și nu sunt pretențioși” ca și „românii sunt leneși și nu vor să se angajeze”. Normal că nu mai vor pe salariul minim sa lucreze.